Așezământul Sfântul Serghie: cum s-a născut la Paris școala teologică a emigrației

Pe o colină din arondismentul XIX al Parisului, la câțiva pași de parcul Buttes-Chaumont, se află o mică biserică de cărămidă cu o scară și o streașină de lemn, parcă adusă dintr-un sat din nordul Rusiei. Este Așezământul Sfântul Serghie: biserica Sfântului Serghie de Radonej și Institutul de Teologie Ortodoxă Sfântul Serghie. Acum o sută de ani, refugiații ruși l-au cumpărat cu ultimii bani, iar de-a lungul acestui secol s-a format aici o școală cunoscută în toată lumea ortodoxă.

O biserică luterană pe colină

Colina a fost ridicată din pământul scos la amenajarea parcului Buttes-Chaumont, iar sub ea se află vechi cariere. La mijlocul secolului al XIX-lea, pastorul Friedrich von Bodelschwingh a construit aici o biserică și o școală pentru muncitorii germani din Paris; comunitatea germană o numea „biserica de pe colină” (Hügelkirche). După Primul Război Mondial, proprietatea a fost sechestrată ca bun german și scoasă la vânzare de statul francez.

Cumpărarea din 18 iulie 1924

La 18 iulie 1924, Mitropolitul Evloghie, care conducea parohiile rusești din Europa Occidentală, a cumpărat terenul la o licitație publică la Palatul de Justiție. Biserica și patru clădiri de locuit printre copaci au fost adjudecate pentru aproximativ 321.000 de franci, la un preț de pornire de 150.000. Garanți au fost Mihail Osorghin și prințul Grigori Trubețkoi. După calendarul vechi, ziua licitației cădea pe 5 iulie, sărbătoarea aflării moaștelor Sfântului Serghie de Radonej — de aici și numele.

Emigrația nu avea bani. La 19 august 1924, de praznicul Schimbării la Față, Mitropolitul Evloghie a lansat o colectă în toată emigrația. Până la 1 februarie 1925 s-au strâns 482.632 de franci, dintre care aproximativ 300.000 au fost dați chiar de refugiați. Au ajutat americanul John Mott, de la YMCA, precum și binefăcători protestanți, anglicani și evrei.

Biserica și pictura lui Stelețki

Biserica a fost sfințită la 1 martie 1925, în Duminica Iertării. Ea ocupă etajul fostei biserici neogotice din cărămidă; la parter se află sălile de curs. În exterior au fost adăugate o scară și o streașină de lemn, care dau așezământului înfățișarea sa atât de cunoscută. Clopotnița a fost ridicată mai târziu, în anii 1950.

Din noiembrie 1925 până în decembrie 1927, pictorul Dmitri Stelețki a pictat biserica, pornind de la schițele sale după frescele mănăstirii Ferapontov; chipurile sfinților le-a pictat prințesa Elisabeta Lvova. Stelețki a conceput și iconostasul pe trei registre, cu aproximativ o sută zece icoane. Ușile împărătești sunt vechi, din secolul al XVI-lea, iar în primăvara lui 1925 bisericii i s-a dăruit o icoană a Maicii Domnului de Tihvin din secolul al XVII-lea. Pictura continuă pe scara exterioară, cu Sfinții Părinți, și pe uși, cu Buna Vestire.

Institutul

Emigrația deschisese cursuri de teologie la Paris încă din 1921. La 30 aprilie 1925 a început pe colină o clasă pregătitoare cu 19 studenți; prima prelegere, despre misiunea Sfântului Apostol Andrei în Rusia, a ținut-o istoricul Anton Kartașev. Cursurile propriu-zise au început la 8 octombrie 1925, cu 32 de studenți; rector era Mitropolitul Evloghie. Primii profesori au fost:

• episcopul Veniamin (Fedcenkov): teologie pastorală, liturgică, slavonă, Vechiul Testament;
• părintele Serghie Bulgakov: teologie dogmatică;
• Anton Kartașev: istoria Bisericii și ebraică;
• Serghei Bezobrazov, viitorul episcop Casian: Noul Testament și greacă;
• Vasili Zenkovski: filosofie, psihologie, pedagogie.

Mai târziu au predat aici Gheorghi Fedotov, Boris Vîșeslavțev, Gheorghe Florovsky, arhimandritul Ciprian (Kern), Nicolae Afanasiev, iar după război Alexander Schmemann, John Meyendorff, Paul Evdokimov, Boris Bobrinskoy, Olivier Clément, Nicolae Lossky. Printre absolvenți se numără Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei și părinții Alexander Schmemann și John Meyendorff.

Viața Institutului nu s-a rezumat la cursuri. Din 1928 apare revista „La Pensée orthodoxe”. Corul său, condus de Nikolai Osorghin, a făcut cincisprezece turnee de concerte în Europa între 1933 și 1938. Din 1953 au loc Săptămânile liturgice, inițiate de arhimandritul Ciprian. Sub conducerea episcopului Casian s-a pregătit aici, între 1951 și 1964, o traducere rusă a Noului Testament, publicată integral în 1970. Până în 1939, Institutul avea aproximativ o sută de absolvenți, dintre care peste șaizeci au devenit preoți și diaconi. Din anii 1960 s-a trecut treptat la predarea în franceză; din 1975 femeile sunt admise în condiții egale, iar din 1982 există învățământ la distanță.

Așezământul astăzi

Din 2019, parohia și Institutul, împreună cu întreaga Arhiepiscopie a Bisericilor Ortodoxe de Tradiție Rusă din Europa Occidentală, fac parte din Patriarhia Moscovei. Cancelarul Institutului este Mitropolitul Ioan de Dubna, iar decan din 2021 este profesorul Michel Stavrou. Există și un program de învățământ la distanță în limba rusă.

De aproximativ douăzeci de ani se restaurează pictura lui Stelețki, cu sprijinul parohiei și al Primăriei Parisului, iar lucrările sunt aproape de final. Clădirea principală mai așteaptă renovarea. În 2025, biserica a fost declarată monument istoric al Franței.

Surse: istoria Institutului pe saint-serge.net, site-ul parohiei, baza Mérimée a Ministerului Culturii din Franța, articolul despre Institutul Sfântul Serghie din Enciclopedia Ortodoxă (Moscova), studiul episcopului Casian (Bezobrazov) despre Institut.